Expertiza de specialitate devine condiție esențială pentru rechizitoriu în evaziunea fiscală (ICCJ, decizia nr. 430/2025)

La 15 decembrie 2025, Înalta Curte de Casație și Justiție (Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală) a clarificat o problemă practică majoră din dosarele de evaziune fiscală: dacă parchetul trimite în judecată fără raportul de expertiză de specialitate privind prejudiciul, actul de sesizare este neregular, iar cauza se restituie la procuror.

Decizia este pronunțată în contextul modificărilor aduse de Legea nr. 126/2024 art. 10 din Legea nr. 241/2005, care a introdus explicit obligativitatea determinării prejudiciului prin expertiză de specialitate, cu garanții procedurale concrete pentru suspect/inculpat (dreptul de a participa, înștiințare, aplicarea regulilor din Codul de procedură penală).

1) Context normativ: de ce expertiza nu mai este „opțional probatorie”

Legea nr. 126/2024 (publicată în Monitorul Oficial nr. 437/13.05.2024) a revizuit substanțial mecanismele de acoperire a prejudiciului în materia evaziunii fiscale, inclusiv pragurile și momentele procedurale relevante.

În forma modificată, art. 10 conține o prevedere fără echivoc: „Prejudiciul se va determina în temeiul unei expertize de specialitate”, iar suspectul/inculpatul are dreptul să participe la efectuarea expertizei, cu aplicarea dispozițiilor art. 172–180 CPP.

Din punct de vedere practic, aceasta mută expertiza din zona „alegerii probelor” în zona condiției legale atunci când discuția privește cuantumul prejudiciului în dosarele de evaziune (în special pe art. 9 din Legea 241/2005).

2) Problema de drept și răspunsul ICCJ (Decizia nr. 430/2025)

Sesizarea a vizat întrebarea dacă lipsa raportului de expertiză de specialitate (cerută de art. 10, în forma modificată) atrage neregularitatea actului de sesizare a instanței.

ICCJ a stabilit că:

• neîntocmirea raportului de expertiză de specialitate determină neregularitatea actului de sesizare a instanței;
• consecința este restituirea cauzei la procuror;
• soluția este obligatorie de la data publicării în Monitorul Oficial, potrivit art. 477 alin. (3) CPP.

3) Un aspect important de comunicare publică: „eroarea” de publicare

În spațiul public a existat confuzie deoarece, pentru scurt timp, a circulat și o formă opusă a minutei (în sensul că lipsa expertizei nu ar atrage neregularitatea). Ulterior, a fost publicată forma corectă, iar ICCJ a explicat diferența ca fiind rezultatul unei „erori umane” de publicare, nu o schimbare a soluției completului.

Pentru practica judiciară, relevant este conținutul minutei corecte (cea care confirmă neregularitatea și restituirea), consemnat în mod oficial.

4) Consecința directă: camera preliminară devine „filtrul” expertizei

Dacă trimiterea în judecată s-a făcut fără expertiză de specialitate privind cuantumul prejudiciului, rechizitoriul este viciat sub un aspect esențial al obiectului judecății în evaziune fiscală: prejudiciul.

Prin efectul Deciziei ICCJ nr. 430/2025, determinarea prejudiciului prin expertiză nu este o simplă opțiune a acuzării, ci o cerință legală expresă.

Remediul este cel specific procedurii camerei preliminare:

• constatarea neregularității actului de sesizare
• restituirea cauzei la parchet, pentru completarea urmăririi penale cu expertiza cerută de lege.

5) De ce raportul de inspecție fiscală nu substituie expertiza

În practică, multe dosare au fost construite pe:

• raport de inspecție fiscală,
• referat de calcul fiscal,
• anexe tehnice/centralizatoare,
• decizii de impunere ori alte înscrisuri administrativ-fiscale.

Aceste documente pot fi utile ca punct de plecare, dar nu sunt „expertiză de specialitate” în sensul art. 10, pentru că:

• nu sunt administrate în cadrul procedurii de expertiză reglementate de CPP,
• nu asigură aceleași garanții procedurale (participare, obiecțiuni, înștiințare, standarde de contradictorialitate),
• iar legea folosește o formulare obligatorie („se va determina”).

Prin urmare, în camera preliminară, lipsa expertizei rămâne un motiv solid de neregularitate, chiar dacă rechizitoriul este „acoperit” cu documente fiscale.

6) Implicații practice (pe scurt)

Pentru parchete / organele de urmărire penală

• Expertiza devine o etapă care trebuie planificată din timp (inclusiv pentru a evita întârzieri, prescripție, complicații la administrarea probelor).
• Este esențială corelarea între constatările fiscale și obiectivele expertizei (pentru ca expertiza să răspundă exact la întrebările relevante pe prejudiciu).

Pentru apărare (inculpați, societăți, administratori)

• Se conturează un instrument procedural clar în camera preliminară: dacă nu există expertiză, se invocă neregularitatea actului de sesizare și se solicită restituirea.
• Participarea activă la expertiză (obiective, observații, expert parte, documente) devine un element de strategie, nu doar un detaliu tehnic.

Pentru instanțe

• Practica neunitară se reduce: ICCJ a fixat standardul.
• Se anticipează un val de restituiri în cauzele unde expertiza lipsește, mai ales în dosarele trimise în judecată după intrarea în vigoare a modificărilor.

7) Checklist pragmatic pentru dosarele de evaziune (art. 9) aflate în lucru

1. Verifică actul de sesizare: există raport de expertiză de specialitate, în sensul CPP?
2. Verifică momentul și procedura: a fost inculpatul înștiințat, i s-a permis participarea, s-au formulat obiective?
3. Verifică obiectul expertizei: acoperă integral cuantumul prejudiciului și metodologia de calcul?
4. Corelează cu actele fiscale: raportul fiscal poate susține expertiza, dar nu o înlocuiește.
5. Pregătește strategia de cameră preliminară: cereri, excepții, solicitarea restituirii (când lipsește expertiza).

O lecție recurentă din proiectele juridico-fiscale este că pregătirea riguroasă (analiză, structură, documentare) reduce semnificativ riscul și crește viteza de execuție.

8) De ce contează colaborarea consultant fiscal – avocat penal

Dosarele de evaziune fiscală sunt, prin natura lor, „hibride”: au simultan componenta fiscală (calcul, baze, deductibilitate, TVA, accesorii) și componenta penală (tipicitate, vinovăție, legalitatea probelor, garanții procesuale).

O abordare interdisciplinară:

• eficientizează analiza și strategia,
• permite detectarea timpurie a vulnerabilităților,
• crește calitatea apărării și a deciziilor de conformare.

Concluzii

Decizia ICCJ nr. 430/2025 schimbă „regula jocului” în dosarele de evaziune fiscală: fără expertiză de specialitate, rechizitoriul este neregular și cauza se întoarce la procuror.

Pentru mediul de afaceri și pentru apărare, mesajul practic este clar: prejudiciul nu mai poate fi tratat ca un element secundar stabilit prin simple calcule administrative; el trebuie determinat prin mecanismul legal de expertiză, cu toate garanțiile aferente.

Dacă te afli într-o situație similară și ai nevoie de o evaluare preliminară, scrie-ne pentru a discuta scenariile posibile și pașii următori.

Disclaimer: Acest material are caracter informativ și nu constituie consultanță juridică, fiscală sau contabilă. Pentru decizii aplicate cazului tău, solicitați o analiză personalizată.