Raportarea de la țară la țară (CbCR) în conformitate cu Acțiunea 13 din cadrul inițiativei BEPS (Base erosion and Profit Shifting) a fost legiferată în Europa și este obligatorie și în România.
Lipsa unor date de calitate privind impozitarea societăților mari a constituit o limitare majoră pentru măsurarea efectelor fiscale și economice ale evitării impozitelor, ceea ce îngreunează efectuarea verificării prețurilor de transfer pentru tranzacțiile între companii afiliate și controlul fiscal al acestor companii.
Acțiunea 13 din cadrul BEPS oferă un model de raportare pentru întreprinderile multinaționale (Multinational Enterprises, MNEs), denumit CbCR (Country-by-Country Report). BEPS stabilește ca întreprinderile multinaționale să raporteze anual informații cheie despre activitățile și veniturile lor, pentru fiecare jurisdicție fiscală în care își desfășoară activitatea.
Pentru a facilita punerea în aplicare a standardului de raportare CbC, Acțiunea 13 a BEPS include un pachet de implementare a raportării CbC care constă în (i) modelul de legislație care ar putea fi folosit de țări pentru a solicita entității mamă a unui grup multinațional să depună raportul CbC în jurisdicția sa de reședință, inclusiv cerințele de depunere secundară și (ii) trei modele de acorduri pentru autoritățile naționale competente, care ar putea fi utilizate pentru a facilita implementarea schimbului de rapoarte CbC, pe baza:
- Convenției multilaterale privind asistența administrativă în chestiuni fiscale;
- Convențiilor bilaterale fiscale și
- Acordurilor privind schimbul de informații fiscale (TIEA).
În România, termenul de depunere al notificării „country by country” a fost stabilit pentru data de 31 decembrie 2019. Codul declarației fiscale este “R405 – Notificare privind calitatea entității constitutive a grupului de întreprinderi multinaționale, respectiv privind identitatea și rezidența fiscală a entității raportoare a grupului de întreprinderi multinaționale”
