Decontarea transportului salariaților până la și de la locul de muncă se face în funcție de o serie de factori, printre care distanța de la reședință până la locul de muncă, eventualele cheltuieli de cazare și clauzele care au fost enumerate în contractul de angajare.
Conform legislației, în cazul în care salariatul domiciliază în altă localitate decât cea în care lucrează, angajatorul poate deconta cheltuielile de transport, sau îi poate asigura angajatului o locuință sau decontarea chiriei. Contravaloarea sumei nu intră în calculul impozitului pe venit al salariaților și al contribuțiilor sociale, însă pentru a intra în posesia banilor, salariatul trebuie să pună la dispoziția angajatorului documente justificative (facturi, bonuri fiscale, etc).
Dacă salariatul domiciliază în aceeași localitate în care își are locul de muncă, compania pentru care lucrează îi poate deconta cheltuielile cu transportul (cu autoturismul, cu mijloacele de transport în comun, etc), numai prin includerea modalității de efectuare a deplasării de la și până la locul de muncă în contractul individual de muncă.
Pentru salariații care se deplasează la locul de muncă cu mașina personală, societatea angajatoare trebuie să întocmească un contract de comodat pentru folosirea autoturismului în scopuri legate de muncă. Firma poate deduce 50% din costurile aferente întreținerii și utilizării autoturismului (combustibil, reparații, asigurare, etc). În cazul firmelor neplătitoare de impozit pe profit, cheltuielile sunt deductibile în limita de 5% aplicată valorii cheltuielilor cu salariile, reprezentând cheltuieli sociale.
Foto Iman Tehranian
